Prezentare de Despina Pascal
pentru Centrul International pentru Intreprindere Privata
si
Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala
Introducere
Tipuri de reglementari
CUM- CAND- UNDE poate interveni comunitatea
de afaceri?
Procesul Legislativ
Introducere
Constitutia
este legea fundamentala a tarii si este aprobata
cu o larga consultare a cetatenilor, prin organizarea
de referendum. Actuala Constitutie a Romaniei a fost
aprobata in anul 1992 si prin prevederile ei protejeaza
proprietatea privata in Romania, principiu ce sta la
baza liberei initiative si consolidarii sectorului privat
si a comunitatii de afaceri.
În
conformitate cu art. 73 din Constituţie, iniţiativa
legislativă aparţine Guvernului, senatorilor,
deputaţilor şi unui număr de cel puţin
250. 000 de cetăţeni cu drept de vot.
În
exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă,
Guvernul înaintează Senatului sau Camerei Deputaţilor
proiecte de lege spre analiza si aprobare. Senatorii,
deputatii si cetatenii Romaniei, fac propuneri legislative.
Prin urmare, membrii comunitatii de afaceri isi pot
sustine propunerile si propriile intrese utilizind cadrul
pe care Constitutia Romaniei il ofera, fie in mod individual,
fie asociati in diferite organizatii patronale si profesional,
aliante si confederatii ale acestora. Cu toate acestea,
ei nu au dreptul sa formuleze in mod direct initiative
legislative.
Inapoi
Tipuri
de reglementari
In
Romania sunt urmatoarele categorii de acte normative,
denumite in continuare tipuri de reglementari: Constitutia,
Legi (organice si simple), Ordonante, Ordonante de urgenta,
Hotariri ale Guvernului Romaniei, Ordine ale ministrilor,
Decizii ale organelor de conducere, etc. Insiruirea
de mai sus este in ordinea puterii lor juridice de reglementare,
iar traiectoria / traseul si procedura adoptarii este
redata in cele ce urmeaza. Astfel:
Dreptul
si puterea de a crea legi revine exclusiv Parlamentului
Romaniei. Odata ce o lege este trecuta, analizata si
aprobata de catre Parlament, ea este inanintata Presedintelui
Romaniei spre promulgare. In situatia cind nu sunt obiectii
ale Curtii Constitutionale, presedintele Romaniei prin
decret prezidential promulga legea. Odata aprobata de
Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedinte, legea
devine efectiva la publicarea in Monitorul Oficial,
daca textul de lege nu stipuleaza altfel ( de ex.: dupa
adoptarea normelor metodologice de aplicare de catre
Guvern).
Exista
doua tipuri de legi: legi organice (precum: Legea
sistemului electoral, Legea partidelor politice, Legea
Functionarului Public, Legea Sistemului National de
Educatie, Legea Finantelor Publice, etc) si legi
ordinare. In general este foarte greu de estimat
ce interval de timp este necesar pentru ca o lege sa
fie dezbatuta si adoptata de Parlament. In anumite cazuri,
datorita importantei adoptarii lor, proiectele de legi
sunt dezbatute si adoptate in procedura de urgenta,
si prin reunirea in sedinta comuna de lucru a celor
doua camere a le Parlamentului (de ex. Legea Bugetului
de Stat pe anul 2002). In mod uzual, aceasta procedura
poate insemna citeva saptamini sau chiar citeva (1-3)
luni de zile (de ex.: Legea privind infiintarea, organizarea
si functionarea Fondului Roman de Dezvoltare Sociala).
Oricum
nu este nimic neobisnuit in Romania ca o un proiect
de lege sa fie discutat, dezbatut si votat de catre
Parlament intr-o perioada de 1-2 ani sau uneori chiar
mai mult. Viteza cu care Parlamentul ia in discutie
si adopta legi s-a marit considerabil in ultima perioada
de timp datorita configuratie din Parlament si imbunatatirii
procedurilor de lucru in Senat si Camera. Cu toate acestea,
explicatiile pe care guvernele le dau in legatura cu
practica adoptarii excesive de ordonante si ordonante
de urgenta (a se vedea MOR din data de 1 septembrie
2001 care publica aproximativ 50 de ordonante adoptate
de Guvern in timpul vacantei parlamentare din vara anului
trecut) se bazeaza tocmai pe lipsa de eficacitate a
Parlamentului.
Parlamentul
poate delega puterea legislativa Guvernului Romaniei
(care de obicei se face printr-o lege ce imputerniceste
Guvernul sa emita ordonante), in mod normal in perioadele
cind Parlamentul nu se afla in sesiune. Procedura de
adoptare a unei ordonante este mai rapida decit
procedura pentru votarea unei legi. O lista de domenii
in care Guvernul este abilitat se intocmeste in ultima
sedinte a Parlamentului. Proiectul de ordonanta poate
fi initiat de un minister interesat in reglementarea
respectiva.
Ministerul
initiator va intocmi proiectul de ordonanta si Nota
de fundamentare care, ulterior, sunt trimise pentru
aviz / contrasemnatura catre alte ministere de resort,
care au un interes in promovarea ordonantei.
In
mod uzual un proiect de ordonanta trebuie sa fie avizat
de Ministerul Finantelor Publice (daca are impact asupra
bugetului de stat sau politicii fiscale) si de Ministerul
Justitiei pentru conformitatea noului proiect de lege
cu Constitutia si celelalte legi in vigoare. Ministerele
de resort pot avea obiectiuni. In mod normal, in aceste
situatii ministerul initiator da explicatii cum de s-a
ajuns la solutia sau formularea respectiva, raspunzind
colegilor de Cabinet care au facut obiectiunile. Ministerul
poate sa-si insuseasca sau nu respectivele obiectiuni.
Daca le considera plauzibile, reformuleaza textul proiectului
si il trimite din nou la aviz . Cind nu le considera
acceptabile poate incerca sa convinga cu argumentele
proprii sau sa accepte avizul cu obiectiunile respective,
urmind ca in cadrul sedintei de Guvern sa lamureasca
alti colegi de Cabinet ca solutiile sustinute sunt cele
corecte.
Bineinteles,
practica dovedeste ca un proiect de lege care are toate
avizele fara obiectiuni are mai mari sanse de a fi adoptat
cu usurinta in plenul sedintei de Guvern. De aceea,
de obicei ministerele cauta solutii mediate astfel incit
sa intre la Cabinet cu toate avizele favorabile. Dar
aceasta situatie depinde foarte mult de configuratia
Coalitiei la Guvernare, precum si de buna comunicarea
sau nu intre ministere.
Dupa
obtinerea avizelor, proiectul de ordonanta este trimis
de ministerul initiator la Secretariatul General al
Guvernului pentru a fi introdus pe ordinea de zi, in
masura posibilitatilor si urgentelor, a celei mai apropiate
sedinte de Guvern. Dupa ce este semnata de Primul ministru,
ordonanta este publicata in Monitorul Oficial. Ordonantele
emise de Guvern au aceeasi putere legislativa ca si
legile adoptate de Parlament. In cazul ordonantelor
emise de Guvern, Parlamentul trebuie sa treaca o lege
de adoptare a ordonantei. Legea de adoptare a ordonantei
poate adopta textul ordonantei in integralitatea sa,
poate anula ordonanta sau numai unele prevederi din
cuprinsul ei sau aduce amendamente.
In
situatii extreme, daca legea adoptata de Parlament anuleaza
ordonanta in integralitate, acea ordonanta inceteaza
sa mai produca efecte juridice din momentul aparitiei
legii de anulare a ordonantei (a se vedea Ordonanta
privind actionarii minoritari, adopatata pe „ultima
suta de metri" de catre Guvernul Isarescu si anulata
la presiunea asociatiilor de actionari in anul 2000).
Practica curenta evidentiaza ca legile de adoptare a
ordonantelor emise de Guvern modifica in parte textul
ordonantei. Desi adoptarea unei ordonante este un proces
de mai scurta durata (se apreciza din observatii ca
dureaza aproximativ 3-4 saptamini, dar depinde de angajamentul
si hotarirea politica a Guvernului), aceste acte normative
sunt fara durabilitate in timp. Citeodata ia si mai
putin timp, deoarece ministerele interesate redacteaza
din timp propunerea de ordonanta, se ingrijesc prin
propriul mecanism de lobby sa includa domeniul respectiv
pe lista de abilitare a Guvernului, astfel incit in
vacanta parlamentara sa fie adresata Cabinetului pentru
adoptare.
- Ordonantele
de urgenta (OUG)
In
afara faptului ca Guvernului i se poate delega autoritatea
de a emite ordonante, asa cum aratam mai sus, Guvernul
are dreptul in orice moment al activitatii sale
sa emita ordonante de urgenta. Ordonatele de
urgenta intra in vigoare si produc efecte juridice din
momentul publicarii in Monitorul Oficial, cu exeptia
cazului in care textul ordonanatei nu stipuleaza alte
prevederi. Ca si in cazul ordonantelor „simple",
ordonantele de urgenta produc aceleasi efecte juridice
ca si o lege, si Parlamentul trebuie sa emita ulterior
o lege care sa anuleze, amendeze sau confirme ordonanta
de urgenta. Daca Parlamentul adopta o lege care anuleaza
ordonanta de urgenta, acea ordonanta inceteaza sa mai
produca efecte juridice de la momentul in care legea
adoptata de Parlament intra in aplicare. In practica,
ordonantele de urgenta sunt cea mai uzitata cale pentru
introducerea legislatiei economice considerata mai tehnica,
motiv pentru care ulterior in Parlament nu s-ar ivi
controverse, modificari sau completari. Procedura
de adoptare este similara cu cea in cazul ordonantelor
simple, numai ca intra mai repede in aplicare.
- Hotariri
ale Guvernului Romaniei (HGR)
Hotaririle
de Guvern sunt acte administrative emise pentru a se
asigura corecta aplicare a legilor, ordonantelor si
ordonantelor de urgenta. Cu alte cuvinte, HGR-urile
nu au aceeasi putere de reglementare juridica ca legile,
deci niciodata nu se va putea modifica o lege, ordonanta
sau ordonanta de urgenta printr-o HGR. Hotaririle Guvernului
devin efective de indata ce sunt publicate in Monitorul
Oficial si nu trebuie trimise la Parlament pentru aprobare.
Procedura de adoptare a HGR-urilor este aceeasi ca la
ordonanta sau ordonanta de urgenta. Ministerele de resort
joaca rolul principal in pregatirea proiectului de hotarire
de guvern.
De
altfel, organizarea si functionarea ministerelor si
a celorlalte institutii publice este reglementata prin
HGR-uri.
Ordinele
sunt acte administrative adoptate de ministri pentru
a asigura implementarea unor reglementari specifice
intr-un domeniu anume si bine delimitat. Ordinele nu
sunt de cele mai multe ori publicate in MOR , intrind
in vigoare de la data la care este comunicat partilor
interesate.
Inapoi
CUM-
CAND- UNDE poate interveni comunitatea
de afaceri?
Activitatea
de advocacy este indisolubil legata de promovarea unor
initiative legislative sau de sustinerea modificarii
si completarii legilor si celorlalte acte normative
in vigoare care reglementeaza domeniul in care asociatiile
de afaceri si membrii lor isi desfasoara activitatea.
La
intrebarea CUM ? se poate raspunde prin:
- Includerea
problemelor proprii de dezvoltare pe termen lung in
platformele politice ale partidelor;
- Propuneri
concrete de amendamente, bine fundamentate pe text
de lege transmise catre: ministere de resort (atit
cel care initiaza actul normativ, cit si al celor
care trebuie sa dea avizul favorabil in cazul ordonatelor
si ordonantelor de urgenta); senatori, deputati, grupuri
parlamentare, comisiile sesizate pentru aviz, comisii
sesizate pentru intocmire raport (in cazul oricarui
fel de initiativa legislativa);
La
intrebarea UNDE ? se pot adresa asociatiile de
afaceri sau alti reprezentanti ai comunitatii de afaceri,
se poate raspunde prin:
- Ministere
de specialitate cu care trebuie sa aiba o permanenta
colaborare;
- Senatorilor
si deputatilor din judetele unde functioneaza asociatiile;
- Partidelor
politice care au cuprins in platformele lor politice
problemele care preocupa comunitatea de afaceri sau
a celor care, in functie de configuratia coalitiei
la guvernare, au o putere de decizie substantial mai
mare;
- Grupurilor
parlamentare din Senat si Camera Deputatilor;
- Comisiilor
de specialitate din cele doua camere;
- Guvernului,
mai ales daca Programul de guvernare are o astfel
de problematica.
La
intrebarea CUM? se poate contura urmatorul raspuns:
- Identificarea
corecta a problemelor si solutii concretizate in propuneri
de modificare a legislatiei; Este stiut ca e mai buna
o solutie perfectibila la o problema reala, decit
o solutie perfecta la o problema falsa.
- Redactarea
amendamentelor dupa rigorile tehnicii legislative;
- Organizarea
de intilniri cu senatori si deputati, de preferinta
in circumscriptiile lor electorale;
- Transmiterea
propunerilor catre Guvern (Cabinetul Primului ministru),
ministere, Senat si Camera Deputatilor pe canalele
descrise anterior;
- Organizarea
de evenimente, campanii si alte procedee, astfel incit
asociatiile sa fie cunoscute si recunoscute ca parteneri
de discutie. In momentul de fata exista liste la institutiile
sus enumerate cu asa numite „organizatii patronale
reprezentative". Aceste liste sunt „foarte scurte"
si controversate in mediul de afaceri, dar in masura
in care o initiativa sau o propunere nu vine de la
acestea, nu este recunoscuta ca fiind de interes pentru
segmente mai largi ale mediului de afaceri. De aceea
comunicarea intre asociatii, aliantele si coalitiile
sunt foarte importante.
La
intrebare CIND? este cel mai propice moment pentru
interventie , se poate raspunde:
- La
nivelul partidelor politice: inainte de alegeri, in
timpul pregatirii conventiilor anuale, congreselor
sau a altor evenimente din viata partidelor politice.
Calendarul acestor manifestari trebuie cunoscut in
avans de conducerea asociatiilor de afaceri;
- La
nivelul ministerelor: in momentul in care se redacteaza
propunerea de proiect de lege sau in timpul cind aceasta
circula intre ministere pentru aviz. Practica demonstreaza
ca cel putin 2-3 alte minstere de resort andoseaza
un proiect de lege, de ordonata sau de ordonanta de
urgenta. De obicei, este vorba de un minister in a
carui competenta intra aspectele tehnice sau de specialitate
si, intotdeauna, de Ministerul Justitiei pentru aspectele
de legislative. Daca propunerea de proiect de lege
are impact si asupra bugetului de stat si politicii
fiscale, avizul Ministerului Finantelor Publice este
obligatoriu;
- La
Secretariatul General al Guvernului (SGG), in momentul
in care propunerea de proiect de lege sau proiectul
de ordonanta este inaintat pentru a fi programat pe
agenda de lucru a Cabinetului (sedintele de Guvern);
- La
Consiliul legislativ care are obligatia de a analiza
proiectul de lege aprobat in sedinta de Guvern inainte
de trimiterea la Parlament sau inainte de aprobarea
unui proiect de ordonanta de urgenta de catre Cabinet
in sedintele sale;
- La
Consiliul Economic si Social, al carui aviz este consultativ
pentru toate proiectele de lege trimise la Parlament
si unde, cel putin in mod teoretic, organizatiile
patronale sunt reprezentate;
- La
nivelul senatorilor si deputatilor atunci cind proiectul
de lege propus de Guvern intra in dezbatere pe comisii
sau in functie de procedura obisnuita sau de urgenta;
- Oricind
la nivelul comisiilor permanente de specialitate ale
Senatului si Camerei Deputatilor, dar mai ales in
momentul dezbaterii initiativei de catre Parlament;
- Oricind
la nivelul Grupurilor Parlamentare ale partidelor
politice reprezentate in Parlamentul Romaniei ca rezultat
al alegerilor electorale generale;
Inapoi
Procesul
Legislativ
Cind
comunitatea afaceri este interesata in promovarea unui
proiect de lege nou sau de modificarea si completarea
legislatiei existente care ii afecteaza activitatea,
poate sa sustina aceste propuneri prin reprezentantii
sai - asociatii, aliante de organizatii formale si informale,
precum si coalitii ad-hoc - urmind traseul schitat mai
jos.
I.
„Momentul Zero"
In
continuare sa luam in analiza situatia în
care comunitatea de afaceri doreste sa intervina în
procesul legislativ, în susţinerea intereselor
proprii, chiar in „momentul zero”, adica înainte de
elaborarea proiectului de lege sau a iniţiativei
legislative in situatia unor reglementari de noutate
absoluta.
In
cazurile a) şi b) din schema de mai sus
Comunitatea
de afaceri poate „iniţia” o propunere legislativă
prin încredinţarea ei unui senator sau deputat
(poate fi vorba despre un proiect de lege nou sau despre
modificarea legislaţiei existente).
Alegerea
persoanei, membra în Parlamentul României,
căreia i se încredinţează iniţiativa
legislativă, se poate face în funcţie de:
apartenenţa politică (de preferat dintre membrii
partidului/partidelor la guvernare); în funcţie
de recunoaşterea profesională în domeniul
respectiv şi notorietate de preocupări; în
funcţie de importanţa poziţiei pe care
o ocupă în partid; în functie de pozitia ocupata
in grupul parlamentar sau în comisia permanentă
din care face parte, etc.
Desigur,
dacă iniţiativa porneşte dintr-o anumită
zonă a ţării, este de preferat să
se apeleze la senatorii sau deputaţii care reprezintă
respectivul judeţ, cu condiţia ca şi
cerinţele de mai sus să fie îndeplinite. Iniţiativa
poate aparţine unui grup de senatori sau deputaţi,
în cazul acesta conferindu-i-se mai multă greutate
şi sporind şansele de a fi susţinută
şi aprobată de către Parlament.
Redactarea
iniţiativei legislative
Pentru
redactarea propriu-zisa a textului propunerii legislative
este necesară constituirea unei echipe de specialişti,
de preferinta interdisciplinara, adica formata din experti
tehnici, cu pregatire economica si, neaparat, de formatie
juridica. Mai mult decit atit, este indicat sa fie cooptati
juristi care cunosc „tehnica" de formulare a unui
text de lege.
Colaborarea
cu organizaţii neguvernamentale este utilă
şi indicată pentru a se asigura un plus de
expertiză prin specialiştii lor, eventual
şi fonduri pentru acoperirea unor cheltuieli cerute
de parcurgerea acestei etape de lucru.
Proiectul
de act normativ trebuie să instituie reguli necesare,
suficiente şi posibile care să conducă
la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă
legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde
trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se
în considerare interesul social, politica legislativă
şi a statului român şi cerinţele corelării
cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi
ale armonizării legislaţiei naţionale
cu legislaţia comunitară şi cu tratatele
internaţionale la care România este parte.
Documentarea
si Nota de Fundamentare
Pentru
fundamentarea noii reglementări se va porni de
la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă,
precum şi de la suficienţele legislaţiei
în vigoare.
Proiectele
de acte normative se supun spre adoptare însoţite
de o expunere de motive, o notă de fundamentare
sau un referat.
În
cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare
a proiectelor de acte normative, iniţiatorul trebuie
să solicite avizul autorităţilor interesate
în aplicarea acestora, ăn funcţie de obiectul
reglementării.
Elaborarea
proiectelor de acte normative va fi precedată,
în funcţie de importanţa şi complexitatea
acestora, de o activitate de documentare şi analiză
ştiinţifică, pentru cunoaşterea
temeinică a realităţilor economico-sociale,
a nevoilor şi priorităţilor pe care le
adresează, precum şi a istoricului legislaţiei
din acest domeniu. Totodata este necesara, documentarea
cu privire la reglementări similare din legislaţia
altor ţări.
Iniţiatorii
proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea
lor legislativa, informaţii suplimentare de la
Consiliul Legislativ.
În
activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului
de act normativ se vor examina practica Curţii
Constituţionale în acel domeniu, practica instanţelor
judecătoreşti în aplicarea reglementărilor
în vigoare, precum şi doctrina juridică în
materie.
Pentru
stabilirea soluţiilor legislative preconizate prin
noua reglementare se vor examina şi vor fi avute
în vedere reglementările comunitare în materie,
precum şi prevederile cuprinse în tratatele internaţionale
la care România este parte. Soluţiile legislative
cuprinse în proiectul de act normativ trebuie să
fie compatibile cu aceste acte internaţionale.
Dacă este cazul, se vor face propuneri de modificare
sau de completare cu ale actelor interne ale căror
dispoziţii nu sunt armonizate cu cele ale actelor
internaţionale în cauză.
Pentru
alegerea unor soluţii judicioase şi durabile
se pot elabora mai multe variante posibile, evaluându-se
efectele previzibile ale soluţiilor preconizate
(conform Legii nr. 24/ 2000).
Audierea
publica. Organizarea unor audieri publice care să
confirme şi să ajute la finalizarea proiectului,
procedura şi rezultatul audierilor vor conferi
un plus de greutate şi îi vor oferi senatorului
sau deputatului argumente în susţinerea lui. Participarea
acestuia la audieri este posibilă.
Cazul
c)
Comunitatea
de afaceri se poate adresa Guvernului sau ministerelor
cu solicitarea modificării legislaţiei, cu
propuneri clare, concrete, şi argumentate pe text
de lege.
Prin
reprezentanţii săi, mediul de afaceri poate
participa, la solicitarea ministerelor sau a Guvernului,
la dezbateri si la redactări de texte pentru noi
proiecte de lege.
Surse
posibile de informare
Cum
se poate urmări procesul legislativ la nivel de
Senat?
Camera
Deputaţilor
Guvern
- Internet
- Colaborare
directă, corespondenţă, persoane de
contact
De
unde se iau informaţiile?
Utilizarea
presei în susţinerea eforturilor
II.
Proiectele de lege şi propunerile legislative se
înaintează Biroului Permanent al Senatului, care
dispune:
- sesizarea
comisiilor permanente competente pentru întocmirea
avizelor sau a raportului, stabilind şi termenele
de depunere a acestora;
- solicitarea
avizului Consiliului Legislativ, dacă acesta
nu a fost dat;
- distribuirea
către senatori a proiectelor sau propunerilor
legislative, a avizului Consiliului Legislativ şi
a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute
de lege, pentru propunerile legislative, stabilind
şi termenul de depunere a amendamentelor de către
senatori sub acţiunea decăderii.
Asociaţiile
de Afaceri ca reprezentanţi credibili ai mediului
de afaceri respectiv, pot interveni cu propuneri de
amendamente la:
- senatori
(care le depun la comisii)
- grupuri
parlamentare (care le depun la comisii)
- direct
la comisiile permanente ale Senatului şi Camerei
Deputaţilor
Surse
de Informare
Posibile
surse de informare pentru comunitatea de afaceri sunt:
- Senatorii
din judeţe cu care există o permanentă
relaţie
- Pagina
de Internet a Senatului
- Consiliul
Economic si Social (CES)
- Comunicarea
directa cu comisiile permanente ale celor doua Camere,
apelind la sfatul staff-lui tehnic al acestora.
Cum
pot interveni asociatiile de afaceri?
Modurile
de intervenţie a reprezentantilor credibili ai
comunităţii de afaceri sunt diverse. Redam
mai jos citeva posibilitati:
- Scrisoare
adresata preşedintelui comisiei permanente;
- Discuţii
cu senatori şi deputaţi care sunt recunoscuti
ca avind preocupari in domeniile respective de activitate;
- Solicitarea
adresata in scris de a fi invitaţi la şedinţele
de lucru ale comisiilor permanente;
- Sensibilizarea
membrilor comisiei prin prezentare de materiale clare
cu privire la istoric si impactul previzibil;
- Convingerea
si atragerea unor instituţiilor publice ca suporteri
ai propunerii;
- Organizarea
de Audieri publice;
- Articole
în presa de specialitate sau campanii in mass
media.
Este
de retinut ca succesul prezentării amendamentelor
este strins legat de cuprinderea lor în raportul comisiei
de specialitate, în vederea susţinerii în plen.
Dacă
amendamentul e respins de comisie dar susţinut
de unul sau doi senatori, el poate fi susţinut
în plenul Senatului. În acest caz, înainte de dezbaterea
din plen este utilă sensibilizarea si convingerea
unor grupuri parlamentare, care să voteze în plen,
amendamentul propus.
Dacă
amendamentele sunt adoptate de Senat, aceeasi procedura
se reia la Camera Deputaţilor.
III.
Camera Deputatilor
Aceeaşi
procedură se aplica şi în cazul în care proiectul
de lege sau propunere legislativă ajunge mai întâi
la Camera Deputaţilor, urmind ca ulterior sa intre
si in dezbaterea Senatului.
IV.
Medierea
Dacă
amendamentele sunt adoptate de una din camere şi
nu sunt adoptate de cealaltă, urmează procesul
de mediere. Conform procedurilor de lucru la şedinţa
de mediere nu participă invitaţi. Inainte
de mediere este necesară discutarea cu toţi
senatorii sau deputaţii care au adoptat amendamentul
carora li se pun la dispozitie toate argumentele necesare.
De multe ori, nu toţi membrii echipei de mediere
sunt membrii ai comisiei permanente care a întocmit
raportul. In aceasta faza, comunitatea de afaceri poater
interveni cu argumente si explicatii la nivelul grupurilor
parlamentare din care respectivii membrii ai comisiei
de mediere fac parte pentru a-si sustine propunerile.
V.
Promulgarea de catre Presedintele Romaniei
Odata
ce o lege este analizata si aprobata intr-o forma comuna
si definitiva de cele doua Camere ale Parlamentului,
este inaintat Presedintelui Romaniei spre promulgare.
In faza de promulgare nu pot apare modificari ale textului
de lege. Dupa consultarea si avizul Curtii Constitutionale
a Romaniei, Presedintele poate dispune retrimiterea
in Parlament pentru reanalizare in conditiile in care
o lege incalca prevederi constitutionale. In aceasta
faza sunt importante pozitii si articole in presa de
larga circulatie si la posturi de radio si televiziune.
Daca
totul decurge normal, Presedintele Romaniei semneaza
un decret de promulgare, dupa care legea este trimisa
spre publicare la Monitorul Oficial al Romaniei.
VI.
Publicarea in Monitorul Oficial
O
legea sau ori ce alt act normativ intra in vigoare la
data mentionata expres, de obicei, la capitolul „Dispozitii
finale". Acesta poate fi: data aparitiei in MOR,
la un interval de timp de la data publicarii expres
mentionat in lege (uzual 60 sau 90 de zile) sau in momentul
aprobarii de catre Guvern prin HGR a normelor de aplicare
a legii. Legea stipuleaza ce institutie sau grup de
institutii au obligativitatea intocmirii propunerii
de norme metodologice de aplicare si intervalul de timp
pina la care aceasta se efectueaza.
Inapoi
ENGLISH
